Cover

Poezii de dragoste

Poezii de dragoste

De ce nu-mi vii de Mihai Eminescu

Vezi, rindunelele se duc,

Se scutur frunzele de nuc,

S-aseaza bruma peste vii -

De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?


O, vino iar în al meu brat,

Să te privesc cu mult nesat,

Să razim dulce capul meu,

De sinul tau, de sinul tau !


Ti-aduci aminte cum pe-atunci

Când ne primblam prin vai si lunci,

Te ridicam de subsuori

De-atitea ori, de-atitea ori ?


In lumea asta sunt femei

Cu ochi ce izvorasc scântei ...

Dar, oricit ele sunt de sus,

Ca tine nu-s, ca tine nu-s !


Căci tu inseninezi mereu

Viata sufletului meu,

Mai mindra decât orice stea,

Iubita mea, iubita mea !


Tirzie toamna e acum,

Se scutur frunzele pe drum,

Si lanurile sunt pustii ...

De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?


Ce bine ca esti de Nichita Stanescu

E o întâmplare a fiintei mele

si atunci fericirea dinlauntrul meu

e mai puternica decât mine, decât oasele mele,

pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare

mereu dureroasa, minunata mereu.


Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte

lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart

fluviul rece în delta fierbinte,

ziua de noapte, bazaltul de bazalt.


Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi

timpla de stele, până când

lumea mea prelunga si în nesfirsire

se face coloana sau altceva

mult mai inalt si mult mai curând.


Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!

Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,

doua culori ce nu s-au văzut niciodata,

una foarte de jos, intoarsa spre pământ,

una foarte de sus, aproape rupta

în infrigurata, neasemuita lupta

a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.


Catrenele fetei frumoase de Lucian Blaga

I

Deoarece soarele nu poate să apună

făr’ de a-si întoarce privirea după fecioarele

cetătii, mă-ntreb:

de ce-as fi altfel decât soarele?


II

O fată frumoasă e

O fereastră deschisă spre paradis.

Mai verosimil decât adevărul

e câteodată un vis.


III

O fată frumoasă e

lutul ce-si umple tiparele,

desăvârsindu-se pe-o treaptă

unde povestile asteaptă.


IV

Ce umbră curată

aruncă-n lumină o fată!

E aproape ca nimicul,

singurul lucru fără de pată.


V

O fată frumoasă e

a traiului ceriste,

cerul cerului,

podoabă inelului.


VI

Frumsete din frumsete te-ai ivit

întruchipată fără veste,

cum “într-o mie si una de nopti“

povestea naste din poveste.


VII

O fată frumoasă e

o închipuire ca fumul,

de ale cărei tălpi, când umblă,

s-ar atârna tărna si drumul.


VIII

O fată frumoasă e

mirajul din zariste,

aurul graiului,

lacrima raiului.


IX

O fată frumoasă e

cum ne-o arată soarele:

pe cale veche o minune nouă,

curcubeul ce sare din rouă.


X

Tu, fată frumoasă, vei rămânea

tărâmului nostru o prelungire

de vis, iar printre legende

singura adevărată amintire.





Imprint

Publication Date: 12-29-2013

All Rights Reserved

Next Page
Page 1 /